Kölcsönsorok: Jékely Zoltán
A marosszentimrei templomban / În biserica din Sântimbru
Fejünkre por hull, régi vakolat,
így énekeljük a drága Siónt;
egér futkározik a pad alatt
s odvából egy-egy vén kuvik kiront.
Tízen vagyunk; ez a gyülekezet,
a tizenegyedik maga a pap,
de énekelünk mi százak helyett,
hogy hull belé a por s a vakolat,
a hiuban a denevér riad
s egy-egy szuvas gerenda meglazul:
tizenegyedikünk az árva pap,
tizenkettedikünk maga az Úr.
Így énekelünk mi, pár megmaradt,
– azt bünteti, akit szeret az Úr –
s velünk dalolnak a padló alatt,
kiket kiirtott az idő gazul.
1937
Pulbere ninge pe noi – şi tencuială veche,
aşa cântăm deolaltă-ndrăgitu-ne Sion;
sub banca veche, guzganul intră-iese,
bătrâna cucuvaie ţâşneşte din cotlon.
Suntem, cu totul, zece – asta ni-e toată turma –
și încă unul: păstoru-albit de ani.
când glasul ni se-adună, ni-e cântecul cât lumea,
stârnită pulbere-i în aer, și ninge-avan.
În pod, neliniştiţi, doi lilieci tresar,
se surp-o grindă ce atârnase greu:
al unsprezecelea-i păstorul solitar,
al doisprezecelea e însuşi Dumnezeu.
„Doară pe cel iubit îl pedepseşte Domnul“:
aşa cântăm ― o mână, câţi am mai rămas.
de sub podeaua rece, ne ţin, prin somn, isonul
toți cei mârșav răpuși de cel din urmă ceas.
Traducere de Alexandru Sándor Skultéty
Lásd még: https://www.fitralit.ro/31-05-2016-jekely-zoltan-fata-cu-credinta/
Pusztai Péter rajza
2019. június 20. 03:40
Társítsuk hozzá Ferenczes István szép versét