Apa şi puntea / A folyó és a híd (2)
BOGDÁN László
(1948)
Hazafelé
EP idézése
Igen, ott túl, nem messze.
már egy másik világ volt.
Ahol zajlott a másvilági parti.
Ahol számon tartanak, várnak rám.
De elérhetek-e valaha oda?
A tisztáson váratlanul megjelenik Péter.
Mondtam, amikor utoljára
beszélhettünk telefonon,
hogy elmegyek ebből a világból, Lacuskám,
de még nem tudtam akkor, hogy hova?
Valahol hiba csúszott a számításba,
valamire nem gondoltam,
valamit figyelmen kívül hagytam,
s már nem lehet korrigálni.
Elmehettem volna hamarabb is,
amikor a Kurszk bemutatóján
Moszkvában sétálgatunk, ismeretlen férfi követ,
oda is jön hozzánk,
menjünk vissza a hotelbe, figyelmeztet,
itt most veszélyben vagyunk,
de nem részletezte, hogy mégis
milyen veszélyben,
kik akarnának megtámadni, és miért?
2.
Forgatott az örvény, beindult az időlift.
Tusnádfurdőn, ma sem tudom miért,
leszálltam a vonatról.
Fény derengett a benzinkút melletti
szálló ablakai mögött, bementem,
kértem valami italt, gondolkodni kezdtem,
s ekkor váratlanul testes milicista lépett mellém,
„Bă— flăcăule… ce cauţi aici…
Ia da buletinu’, bă!”1
Átadtam, közöltem „szállást keresek.
Itt szeretnék aludni.”
„Vrei să dormi aici, he.. .aşa deodată…
sunt frumoşi munţii noştri…2
te-ai rătăcit şi chiar aici…aşa deodată…na ia să…”
Magas, tréningruhás férfi lépett mellénk.
„Lasă-l bă, nu vezi că e artist.”3
Nevetett, asztalukhoz invitált.
„Sînt de la Echipa de Baschet
F. C. Bihor, sau, mă rog,
Armătura Zalău, cum vrei tu.. .”4
Akkor nem féltem, most sem, Moszkvában,
hát mitől is félhettem volna?
Halasszuk el a pétervári utat, kértem, fáradt vagyok.
Reggel hallottam a tévében,
hogy bomba robbant azon a vonaton.
Buborékká válhattam volna én is,
akár hőseim, az orosz tengerészek.
Jegyzetek
1 Hej, legény, mit keresel itt… Addsza a buletined. hej…” (román)
2 Itt akarsz aludni, hej… így hirtelen… szépek a mi hegyeink… eltévedtél, és éppen itt.. .így hirtelen…” (román)
3 Hagyjad, nem látod, hogy művész?” (román)
4 Az F.C Bihor kosárlabdacsapatától vagyunk, vagy ha úgy tetszik, az Armătura Zalăutól…” (román)
Spre casă
evocarea lui EP 1
Da, acolo dincolo, nu departe,
era deja o altă lume.
Unde se desfăşura petrecerea celeilalte lumi.
Unde ţin seamă de mine, mă aşteaptă,
Dar putea-voi ajunge acolo vreodată?
în poiană apare, neaşteptat, Peter.
Ţi-am spus, când am vorbit
ultima oară la telefon,
că plec din lumea asta, Laţuş,
dar atunci încă nu ştiam unde.
Undeva s-a strecurat o greşeală în socoteli,
n-am luat în seamă ceva,
am scăpat ceva din vedere,
şi nu se mai poate îndrepta.
Puteam să plec şi mai devreme;
când, la lansarea cărţii tale, Kursk, ne plimbam
prin Moscova, ne urmărea un bărbat necunoscut,
a şi venit la noi,
ne-a avertizat să ne întoarcem la hotel,
aici, acum, suntem în pericol,
dar nu ne-a detaliat totuşi
în ce fel de pericol,
cine ar vrea să ne atace şi de ce?
2.
Ne rotea vârtejul, a pornit liftul timpului.
La Tuşnad, nu ştiu nici azi de ce,
am coborât din tren.
Mijea lumina îndărătul ferestrelor hotelului
de lângă benzinărie, am intrat,
am cerut ceva de băut, am început să mă gândesc,
şi-atunci, brusc, s-a apropiat un miliţian corpolent,
„Bă… flăcăule… ce cauţi aici…
Ia dă buletinu’, bă!”1
I l-am dat, i-am spus „caut cazare,
Aş vrea să dorm aici”.
„Vrei să dormi aici, he… aşa deodată…
sunt frumoşi munţii noştri…
te-ai rătăcit şi chiar aici… aşa deodată… nu-i aşa…”2
S-a apropiat de noi un bărbat înalt, cu trening.
„Lasă-l, bă, nu vezi că e artist”.3
A râs, m-a invitat la masa lor.
„Sînt din Echipa de Baschet
F.C. Bihor sau, mă rog,
Armătura Zalău, cum vrei tu…”4
Nu m-am temut nici atunci, nici acum, la Moscova,
de ce aş fi putut să mă tem?
Să amânăm călătoria la Sankt Petersburg, l-am rugat, sunt obosit.
Dimineaţă am auzit la televizor
că în trenul acela a explodat o bombă.
Puteam să mă transform şi eu într-o bulă,
asemenea eroilor mei, marinarii ruşi.
Note
1,2,3,4
In româneşte in original.
Fordította Kocsis Francisko
Forrás: Apa şi puntea / A folyó és a híd. Ed. Ardealul, Tg. Mureş, 2019.
Pusztai Péter rajza