DÉZSI Zoltán
(1943)

Menedék

Pihenni készül a nap zajától elfáradt tó,
selymes hullámaival ringatja a parthoz
láncolt csónakokat, halkuló hárfa zenéje
távozik így az űrbe. Alszik a park,
csintalan fűz-suhancok játékosan
hajlongva paskolják a fáradt ösvényeket,
huncut szellő biztatja a csínytevőket. Éhes
kutyák ugatása tördeli a csendet. Vándor,
ki szállást nem talál, álmos bakter
poroszkál, meg-megáll, hallgatja az éj
leplébe burkolózó, elfáradt meséket.
Bukott randevú álmai keresnek
menedéket.

Refugiu

Lacul obosit de zarva zilei se pregăteşte de
odihnă, pe unde mătăsoase leagănă bărcile
legate de mal, muzica tot mai slabă a unei
harfe se îndepărtează spre nesfârşit. Parcul
doarme, neastâmpărate sălcii pletoase
lovesc jucăuşe marginile potecilor, o
adiere poznaşă încurajează ştrengăriţele.
Lătratul câinilor flămânzi sparge tăcerea.
Călător ce nu afla sălaş, straja somnoroasă
umblă-mpleticită, din când în când stă
pe loc, ascultă poveştile ostenite,
acoperite de vălul nopţii.
Visele unui rendez-vous eşuat îşi caută
refugiu.

Kocsis Francisko fordítása

Forrás: Apa şi puntea / A folyó és a híd. Ed. Ardealul, Tg. Mureş, 2019.