Kölcsönsorok: Kocsis Francisko:
Kéklő alkonyok városa /Oraşul albastrelor amurguri
Dsida Jenőnek Szatmárra, 2012 májusában
Ó, barátom, hagyjad elúszni e szelíd évszak
kéklő alkonyait, miként a zavaros vizek,
levonulnak az agyagosan csillámló Szamoson,
a hajdani piac kerítése mentén;
az idei bárányok hallgatása: hószínű irhák
lógnak az udvar fonott sövényén,
mely árnyékot vetve csíkozza a gyepet.
Miként egy elfojtott sóhaj kimúló visszhangba oltva
még hallani a parton a csöndes, bódító locsogást
mint bélelt odúba rekedt mocorgás zörejét
minden csak egyszer s éppen most vonul át, barátom:
az alkonyat, a Szamos vize, a légvonat,
sosincs kivétel, nem köszön újra rád sehol,
óhajtanád bár tiszta szívből.
De képzelem: mellettem ülsz
s más-más nyelven hallgatjuk együtt
egyazon vízlocsogást.
Fordította Cseke Gábor
*
lui Dsida Jenő, la Satu Mare, mai 2012
O, prietene, lasă să se ducă albastrele amurguri
ale acestui anotimp domol cum se duce
apa tulbure, cu sclipiri argiloase a Someşului
pe lângă fostul ţarc al pieţei de zi;
tăcerea mieilor de anul acesta: blănuri albe
atârnă pe gardul de ostreţe al unei curţi
cu iarbă dungată de umbra întunecată,
ca un suspin întors în ecouri aproape stinse,
se mai aude în mal clipocitul calm, somnoros,
ca ultimele foieli într-un culcuş pufos,
totul trece o singură dată şi-acum, prietene,
şi amurgul, şi apa Someşului, şi adierea,
excepţia nu se întâmplă niciodată, nicăieri,
nici când ţi-o doreşti cu cea mai mare ardoare.
Dar mi-am imaginat că stai alături
şi-mpreună ascultăm în limbi diferite
acelaşi clipocit de ape.
Forrás: Kocsis Francisko: Teste de identitate (Azonosító tesztek). Editura Ardealul, 2015
Pusztai Péter rajza