Kölcsönsorok: Kocsis Francisko
Két gyerek / Doi copii
Az alábbi leíráshoz nem fér kétség.
Alkonyatkor egy eltévedt kislány szemében megláttam
egy lejtős utcában, egyetlen tisztán kirajzolódó házat,
a többi megannyi homályos, sötét foltból állt,
fénytelen, kihalt háttérbe veszve,
az elveszett ház lehetett talán, s oly erősen
vágyott,
közelébe érni s hogy rátaláljon a vissza-
útra;
szemében kutyafalkát láttam, egyik eb hangosabban
vakkantott, mint a másik, a megriadt képzelet
bősz morgásukról azt hitte, a világ
megannyi állata, elefánttól a legutolsó kisegérig
a közelítő falka tagja;
láttam szemeit, amelyek olyanok lehettek
mint hajdanán az én szemeim,
amikor a mai horda felmenői körbefogtak
– vicsorgó fogsoruk iszonyú látvány –,
morogva, csaholva, fogcsikorgatva;
s akkor bennem az egykori gyerek
kézen fogta a mai kislányt
hogy együtt keressük fel a helyet,
minek a neve otthon,
ő a jelent,
én meg a valaha voltat.
Fordította de Cseke Gábor
*
Descrierea ce urmează nu lasă loc de îndoială:
într-un amurg, în ochii unei fetiţe pierdute am văzut
o stradă în pantă cu o singură casă conturată clar,
toate celelalte erau difuze, nişte pete întunecate
aruncate pe un fundal de beznă fără sclipiri,
poate era casa pe care a pierdut-o şi o gândea atât de
intens
că o aducea aproape, ca să găsească drumul de
întoarcere la ea;
am văzut în ochii ei o haită de câini chefnind unul
mai tare decât celălalt, în auzul speriat
marea lor hărmălaie o făcea poate să creadă că toate
animalele lumii, de la elefant până la ultimul şoricel,
au intrat în haita pe care o simte în preajmă;
am văzut ochii aceia care arătau cum trebuie să fi arătat
şi ochii mei în îndepărtatul altădată,
când m-a împresurat haita strămoşilor celei de astăzi
cu toţi dinţii dezveliţi în terifianta paradă
de mârâieli, clănţăneli, zgrepţăneli;
şi-atunci copilul care am fost
a luat-o pe copila de astăzi de mână
şi ne-am dus împreună spre locul care se numeşte
acasă,
ea în ziua de astăzi,
eu în cea de altădată
Forrás: Vatra, 2020, 5-6. sz.
Pusztai Péter rajza